Portret

Inconjurat de propriile-ti temeri, de singurate fara sa ai un prieten adevarat.Poate că prietenia este relaţia bazată pe încredere, sinceritate şi respect reciproc. Relaţia în care te poţi baza pe cel de lângă tine atunci când pierzi controlul unei situaţii. În prietenie, te refugiezi ca într-un paradis, atunci când toţi şi-au pierdut încrederea în tine, când te-ai dezamăgit chiar şi pe tine însuţi.
Te ating si te vindeca sau te ranesc mai rau apoi pleaca si poate nu se mai intorc. Insa daca o fac devin asa zisii prieteni-oameni pe care ii pastrezi mereu intr-un colt de inima, inconjurati de rauri de dragoste animate de pulsul amintirilor, o imagine obsedanta fara de care am fi lasati prada singuratatii.
Desi imi esti prieten de ani buni, inca nu am reusit sa descifrez tainele ce iti macina sufletul, sa gasesc o explicatie pentru umbrele din priviri(ador sa ma faci sa rad pana ma dor obrajii si sa cantam cand conduci si sa ne ratacim si sa mancam inghetata si sa ne uitam la filme horror).
E genul care iti ofera un sentiment de siguranta doar prin simpla prezenta, care te scoate cu un zambet din cutia singuratatii si iti hraneste ego-ul pana iti arati adevarata personalitate.
Iti multumesc ca ma incurajezi, ca imi arati drumul cel bun,ca ma inveti sa zbor si sa visez, ca mi-ai rezervat un loc in caminul sigur si confortabil din inima ta.

Un inceput determina un sfarsit

De ce am blog?...nu cred ca am un motiv anume, pur si simplu vreau sa imi impartasesc parerile si cu alte persoane. Singurul lucru pe care il am de facut nu e nici pe departe cel de a scrie primul post,dar celelalte mai pot astepta.After all it'sall happening for a reason...
Deocamdata e primul post...poate nu si ultimul.
Pana la urmatorul..Have a great day!