1+1=3

Hai sa iti arat.Crezi ca stii?
NU, nu stii!

Alerga.Alerga.Picioarele ii erau tacute.Raiul se transformase intr-o lume haotica, asteptari prea mari, iluzii prea multe. arivisti nenorociti!

Vantul ii amesteca gandurile:aminteste-ti si compara.Frunzele sunt la fel de galbene ca si atunci, ploua, melancolia are acelasi gust.

Daca as putea sa ma reintorc as fi punctuala.

P.S

Cine o sa ma mai salveze cand ma vor gasi canibalii?!

It's never been better

Traiasca intrarea frauduloasa la cursuri de Relatii Publice.
Homeless-ul1:wa nu mai tine sticla aia asa ca ma enervezi!
Homeless-ul2:ce-i aia circumcizie?
Homeless-ul3:hai la o shaorma!
Homeless-ul2:ce hard iti trebuie tie?
Homeless-ul1:wei sunt nervos, nu mai vorbi asa ca ma enervezi!
Homeless-ul3:ma numesc bunul razboinic aducator de vesti bune:>!
Homeless-ul2:cand e ziua ta?
Homeless-ul 1: wa...de ce e leaganul ala asa?pff ma enervez wa!
Homeless-ul2:ce plan de evacuare =))
Homeless-ul3:era scris pe o reclama de shaorma
Homeless-ul2:vreau sa devin analist politic
Homeless-ul 1:vreau sa devin jurnalist sportiv!Ce ma enervezi wa...da mai termina!

Poveste

Azi dimineata m-am pomenit cu sufletul meu care dadea sa moara.Se atarna de un firav fir de mustrare.Bucati din corpul meu se indreptau catre fiecare persoana care m-a atins vreodata, ale caror actiuni ma defineau ca OM.Ma privea cu ochi mari ca si cand ar fi vrut ca eu sa il readuc cu remuscari inapoi la viata.Daca ar fi fost langa mine probabil as fi fost impresionata, dar el era in agonia invelita de orgoliu.
Nici un sentment nu ma incerca.Le luase pe toate cu el lsandu-ma in deriva pe un ocean nesfarsit,avand statutul de PERSOANA.Nici macar nu eram curioasa.Inainte vorbea el pentru mine, cuvintele sufletului meu mi se pareau mai intelepte de aceea il lasam mereu pe el sa vorbeasca.
Ochii mei nu mai stiau sa fie umezi.Aveau mereu aceeasi expresie goala si rece de ''nu te vad".Te vad de fapt dar te ignor pentru ca imi place sa sufar de aceasta agnozie voluntara.
Asa am ramas fara suflet.

Secret life

E ceva ciudat in ploile de toamna, in felul cum stropii iti ating pielea...reci si durerosi si se transforma intr-un spectacol cu artificii umede ce se purifica in amintiri.Vantul adiind printre frunze, plimbandu-le prin atmosfera incarcata...de nori, de umezeala, de ganduri.Oamenii se schimba odata cu natura:veselia aparenta lasa loc tristetii, scotand la iveala goliciunea amara a sufletului, la fel ca si copacii sumbri si...gri.TOTUL se schimba si se schimba in rau.Un fel de liniste de dinaintea furtunii pentru ca ceva si mai rau vine:iarna.

Si ai vrea sa dansezi in mijlocul strazii, sa canti, sa razi necontrolat doar pentru a sterge masca nefericirii pictata pe fetele oamenilor.Dar ei sunt prea ocupati cu depresiile lor ca sa iti auda bucuria, sa iti simta ritmul accelerat al inimii, sa iti vada sclipirile din ochi animate de sentimente in contrast ce iti tortureaza mintea: ratiunea sau vocea inimii?

Si m-au invins..trebuie sa vorbesc cand de fapt vreau sa tac si sa-mi ascund dezamagirile atunci cand sufar.Trebuie sa ascunzi orice urma de slabiciune, trebuie sa devii un maestru al disimularii, un arivist urmandu-si strict scopul indiferent de mijloace.M-am trezit cand puteam sa mai dorm.Visul s-a terminat.

Pentru cavaleri si persoane taciturne, serenadele sunt scandaluri nocturne!

Carpe diem!

Prima zi de scoala:tortura crunta si lenta amestecata cu amintiri, imbratisari, pupaturi etc tec.
Daca exclud febra musculara acuta ca urmare a catorva ore de tenis, trezitul la 7:30, traficul imposibil, discursul nedescifrabil al doamnei director, soarele puternic, imbulzeala ...a fost o zi faina.
Am revazut toate persoanele de care imi era dor, am analizat bobocii, am povestit aventuri din vacanta.
Dupa toate astea am aterizat in patul meu care nu mi-a parut nicicand mai comfortabil.E un nou inceput a ceva vechi.A trecut un an..urmatorii vor trece poate mai repede si nisipul din clepsidra se va termina lasand loc unui proaspat si luminos viitor.
Pana atunci ..profita de fiecare secunda, nu lasa nicio dorinta sa ramana neindeplinita...sau macar incearca!

HA HA

Cateva cuvinte despre legile lui Murphy
Legile lui Murphy sunt cunoscute in toata lumea, sunt afisate in birourile politicienilor si ale cercetatorilor, in atelierele de proiectare si in cabinetele consultantilor financiari, ale universitarilor si ale studentilor.
Murphy a existat, el este un personaj real. Identitatea lui, ca si originea aparitiei primei legi - singura originala - au fost dezvaluite intr-un articol in anul 1977 in ziarul american "Los Angeles Times". Totul s-a intamplat in anul 1949, la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, in timp ce se lucra la proiectul MX981. Capitanul Ed Murphy era un inginer, angajat a lui Wright Field. Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, datorita defectuasei imbinari la capetele curelei el a exclamat "Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face!" - referindu-se la tehnicianul care a imbinat gresit capetele benzii.
Cateva saptamani mai tarziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp a afirmat ca rezultatele excelente pe care le-am obtinut de-a lungul a cativa ani, se datoreaza "increderii noastre absolute" in ceea ce el a denumit atunci legea lui murphy.

Zambeste! Maine va fi mai rau!
Daca ceva poate merge prost, va merge prost.
Daca ceva nu poate merge prost, va merge prost.
Daca sti ca ceva nu poate merge prost si iti iei toate masurile de precautie corespunzatoare, atunci altceva va merge prost.
Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde.
Lucrurile care merg prost nu se termina niciodata.
Lucrurile merg mai prost sub presiunea preocuparii de a le face sa mearga bine.
Daca un lucru este facut prost de destul de multe ori el devine corect.
Lasate in voia lor, toate lucrurile merg din rau in mai rau.
Atunci cand faci un lucru bine din prima incercare, necazul este ca nimeni nu apreciaza cat de dificil a fost.
Lucrurile merg prost toate deodata, dar se indreapta treptatConcluzie: Poti sa strici ceva cat ai clipi din ochi dar ca sa repari e nevoie de o vesnicie.
Cu cat mai mare este numarul celor implicati intr-un eveniment, cu atat mai putin inteligent devine fiecare dintre participanti.
Daca ai fi stiut ce faceai, probabil ca te-ai fi plictisit.Corolar: Doar fiindca esti plictisit, nu inseamna ca stii ce faci.
Legea conservarii - Cantitatea de exasperare din univers este constanta.Consecinta: Daca lucrurile merg bine undeva, atunci ele merg prost in alta parte.
Concluziile lui Stewart1. Legea lui Murphy poate fi amanata sau suspendata pentru o perioada nedefinita de timp, cu conditia ca amanarea sau suspendarea sa aibe drept consecinta o catastrofa mai mare la o data ulterioara.2. Amploarea catastrofei este direct proportionala cu numarul de oameni care privesc.3. Amploarea catastrofei este exponentiala proportional cu importanta ocaziei.4. Daca un rezultat are 50% sanse de aparitie, cu cat acel rezultat este mai dorit, cu atat probabilitatea sa reala de aparitie este mai mica.5. Daca doua consecinte ale Legii lui Murphy se contrazic reciproc, cea care ar putea produce daune mai mari are prioritate.
Daca nu-ti iese din prima, saltul acrobatic cu parasuta nu e pentru tine.
Planificarea atenta nu poate inlocui norocul chior.
Daca nu reusesti din prima, incearca sa nu pari prea uluit.
Daca o felie de paine cu unt cade, cade intotdeauna cu untul in jos.
Murphy este un optimist.

Concert

Un sunet mut.Imagini fade mi se perinda confuz in fata ochilor incetosati de lacrimi.Arcusul cade pe podea ca un ecou spart declansand o explozie de lumina si culoare.Corzile se rup una cate una vibrand in sunete parfumate.Iti urmaresc lacoma privirea savurand fiecare nota ce pulseaza taios.Imi simti tremurul si nelinistea in clipirile stranii ce-ti opresc resipratia.Trosneste un scancet sec de durere.O liniste asurzitoare ne invadeaza timpanele.Ma sperii si caut refugiu in in bataile inimii tale.Simt ritmul lor.Le masor.Le memorez.Le fredonez....fiecare sunet ma adanceste intr-o stare hipnotica.Simt cum curge muzica inimii tale prin mine.Incet se strecoara un sunet calm din corzile mele tensionate...se pierde in vibratia trupurilor.Incet, firav rasuna valul melodios ce amortizeaza tacerea.Muzica se intensifica...tandra dar intensa.Ecoul batailor inimii tale e in inima mea.Din ce in ce mai departe de tine, de decorul auster, de imaginea desueta desfasurata pe pleoapele umede.Freamatul extazului pierdut ma incalzeste in singuratatea pasiunii uitate in urmele lasate de pasii tai.Astept...astept sa recit duritatea ignorantei sau blandetea iubirii.

Day dreaming

In lumea copiilor imaginile sunt distorsionate, sentimentele au alte valente..totul este mai simplu si implicit mai frumos.

Acesti copiii au intre 4 si 8 ani.Pareri de ale lor despre iubire...enjoy:

Cand iubesti pe cineva, atunci genele tale se arcuiesc in sus, si din ochi incep sa-ti iasa stelute. " - Kare, 7 ani

"Atunci cand cineva te iubeste, el iti spune numele intr-un fel mai special. Stii ca numele tau este in siguranta in gura lui." - Billy, 4 ani

"Iubirea este atunci cand mama il vede pe tata cum este, adica transpirat si nespalat, si totusi ii zice ca e mai frumos decat Robert Redford." - Chris, 8 ani

"Iubirea este atunci cand o fata pune parfum pe ea, si un baiat pune apa de barbierit pe el, si pe urma merg si incep sa se miroase." - Karl, 5 ani

"Iubirea este atunci cand mergi sa mananci si ii dai toti cartofii tai prajiti, fara sa ii ceri in schimb sa-ti dea cartofii lui." - Chrissy, 6 ani

"Iubirea este o chestie care te face sa te razi atunci cand esti obosit." - Terri, 4 ani

"Iubirea este cand ii spui unui baiat ca-ti place camasa lui, si atunci el se imbraca cu ea in fiecare zi." - Noelle, 7 ani

"Cand bunica a avut artrita, nu putea sa se aplece ca sa-si vopseasca unghiile de la picioare, si atunci bunicul se apleca si i le vopsea el, chiar si cand a avut si el artrita la maini.Asa este iubirea." - Rebbeca, 8 ani

Triunghiuri amoroase si cercuri vicioase

Inainte de toate este o regula nescrisa de care trebuie sa tii cont in dragoste: trebuie sa faci femeia fericita. Faci un lucru bun-> esti apreciat-> primesti puncte. Faci ceva previzibil, nu primesti niciun punct.Astea sunt regulile!

INDATORIRI OBISNUITE
* Faci patul (+1)* Faci patul, dar uiti pernuta decorativa (-1)* Asezi patura peste cearseaful mototolit (-2)* Iesi sa cumperi ceva pentru ea (+5)* ..Pe ploaie (+8)* ..Dar te intorci cu bere (-5)* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea (+1)* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, dar nu era nimic(0)* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, si era ceva (+5)* ..Ii tragi una cu facaletul (+10)* ..Era catelul ei (-20)

EVENIMENTE SOCIALE
* Stai alaturi de ea tot timpul petrecerii (0)* Stai alaturi de ea un timp, dupa care mergi la o vorba cu colega(-2)* ..Pe colega o cheama Tina (-10)* ..Tina, dansatoarea (-20)* ..Tina are silicoane (-80)

CONDITIA FIZICA
* Ai facut burta (-15)* Ai facut burta, dar te antrenezi sa iti revii (+10)* Ai facut burta si treci la camasi si pantaloni mai largi (-30)* Spui, “Nu conteaza, si tu ai” (-8000)

COMUNICARE
* Cand vorbeste despre problemele ei, te arati interesat (0)* Asculti, peste 30 minute (+50)* Asculti, peste 30 minute, fara sa te uiti la TV (+500)* Ea isi da seama ca de fapt ai adormit (-4000)

Bazar sentimental

Dac-ai crezut c-ar fi putut sa fie

Ceva mai mult decat ce-a fost..te-ai inselat

N-a fost decat un inceput de nebunie

De care-ntamplator ne-am vindecat!..

Minulescu Ion

In zadar incercam sa definim fericirea ca pe o stare de exaltare, un sentiment halucinant pe care il traim arareori si pentru cateva secunde.Dar..am fost fericiti si acele clipe ne fac demni de eternitate.

Daca am fi creati dupa acelasi calapod cu siguranta am putea-o defini.Totusi fiecare are standardele in care incadreaza intensitatea sentimentelor:pe unii ii fac fericiti banii, pe altii fericirea celorlalti.

Nu putem intelege fericrea fara suferinta, astralul fara cadere.Avem nevoie de contraste...fericirea e un abandon, ne face mai vulnerabili pe cand lupta ne intareste.

Nimic nu te poate face mai uman decat fantezia trairilor, traversarea starilor opuse.Acea trecere efemera de la sublim la austeritate, de la lumina la singuratate, de la senin in intuneric.

Ai simtit vreodata stropii de ploaie batatndu-te pe umar sau surasul unui copil urcandu-se in lacrimi?Te-ai imbaiat vreodata in lumina rastignita-n petale de crin?
Daca astea nu te-au facut fericit pentru o clipa inseamna ca nu te simti suficient pentru tine insuti.

Iubim si nimic nu ne prevede lacrimile sau durerea.Si durerea aceasta facuta cioburi se purifica-n extaz.

NU ne mai ramane decat sa ne aruncam in iubire, etern reufugiu al fericiri naive...

D'ohh..dusmanii!

In ultma vreme am urmarit canalele de stiri ceva mai des.Evident ca toate diseaca acelasi subiecte:criza economica si problemele romanilor care lucreaza in strainatate.Desi de exemplu Franta a reusit sa ridice nivelul de trai in asa o perioada...si nu e singura care face fata crizei cu brio, noi ne adancim mizerie condusi de ''rahatii cu diploma" (a la Badea) aflati la conducerea tarii.Insa nu asta e lucrul care ma pune pe ganduri...
Ziarele scriu tot mai frecvent despre romanii aflati in strainatate care au ramas someri in urma loviturilor pe care le-e suferit piata imobiliara.Si totusi prefera sa ramana acolo stiind ca nicaieri nu-s caini cu colaci in coada si ca oricum in tara nu isi vor gasi loc de munca.Ar fi bine sa fie asta motivul...
La o analiza mai atenta a tipologiei unor romanii exportati(capsunari de ex) ne dam seama ca sunt indivizi fara studii superioare cei mai multi cu "arfe" si " talent" gen.."priviti ce masina, dar ce masina, cu clima bizonica....acest audi super frumos q seiz".
Ar fi o adevarata umilinta pentru acestia sa se intoarca in tara fara sa mai poata sparge banii prin carciuma si la discoteca din vale, fara sa isi mai etaleze masinile inchiriate.Cum sa recunoasca ei ca au ajuns la acelasi stadiu ce saracie ca cei pe care ii intoxica in fiecare august cu aroganta, freza si hainele lor.
In niciun caz nu o sa apara in acest stadiu in tara si sigur nu o sa isi etaleze si mai umila existenta in fata prietenilor/vecinilor.
Si nu ca i-ar vedea ei...dar dusmanii...

Agonie si extaz

In fiecare persoana este o parte care ramane vesnic tanara. Putem sa ii spunem spirit/suflet, insa cert este ca aceasta parte este cea care iubeste.Fie o iubire adolescentina pasionala si imprevizibila fie una matura si incarcata de respnsabilitati.

Din pacate insa sentimentul a fost depreciat fiind mult subestimat in zilele noastre.Aruncam vorbe de dragoste in toate partile fara macar sa credem in ele, facem gesturi doar din politete sau din obligatie pentru a ne arata asa zisa dragoste.

Totusi...dragostea exista si suntem inconjurati mereu de ea. Ii are ca mesageri pe parintii, fratii, prietenii nostri, oameni care ne sunt mereu aproape si care ne sustin.

E destul de greu sa poti potrivi dragostea la varsta biologica pe care o ai.Cand te indragostesti la 14, 15, 16 ani treci de la o stare de ''silentiozitate" la una de veselie inexplicabila, stai cu ochii pe mess/telefon, esti cu capul in nori visand cu ochii deschisi la cum iti vei petrece restul vietii cu persoana in directia careia iti indrepti sentimentele.

Apar apoi comentariile si ironiile din partea parintilor care iti anunta bunicii, matusile, unchii, suna la armata, salvare etc etc.Urmeaza apoi o perioada in care esti monitorizat atent iar adultii care stiu mereu "cum sta treaba" incearca sa iti explice ce si cum in dragoste.Evident ca ii asculti plictisit, cu ochii lipiti de monitor si continui cu un oftat sa downloadezi muzica de pe net(love songs desigur).

Intre adolescenti si parinti ingrijorati ramane aceeasi asemanare: intensitatea iubirilor din adolescenta, vapaia sentimentelor si incantarea produsa de descoperirea unor lucruri noi.

Iubim sa iubim naiv si fara responasbilitati dar universul nu mai are nevoie de inca o drama ca in ''Romeo si Julieta".

Sa zimbim gandindu-te ca o sa sune, o sa ne abordeze, ca o sa zica "salut" pe mess si poate sa va incepe ceva ce ne dorim sau va fi continuarea a ceva ce deja are temelii.

Fashion victim

Ma intrebam astazi, ca de multe alte ori, ce rost are moda. Mi se pare dea dreptul penibil cum unele/unii alearga disperati prin magazine, se cearta pentru cine stie ce articol vestimentar din noua colectie pentru ca mai apoi sa se poata mandri cu noua achizitie in fata prietenilor si nu numai. Cred ca moda care te indeamna la un exces de accesorii si haine care iti depasesc necesitatile si nevoile e absolut irationala si stupida.

Situatie: ai o haina care iti place mult dar la un moment dat ea nu mai este in trend desi este in perfecta stare, nu s-a rupt/ros si ce se mai poate intampla, pt ca nu ai avut ca ocupatie sa te tarasti cu ea prin mocirla.

Asa ca tu si haosul din mintea ta, dati fuga la un magazin si achizitionezi o alta haina care este in trend si care costa pe masura, iar pe cea veche o arunci in fundul dulapului. Nu iti mai ramane decat sa razi de vecinul care inca o poarta .

Nu am vrut niciodata sa fiu al moda. Prefer hainele clasice in care sa ma simt bine si care sa imi evidentieze personalitatea.Pana la urma totul se restrange la starea pe care o ai.Sigur nu o sa te imbraci cu 20 pluovere si panataloni largi cand te simti sexy.

Ei produc..noi cumparam.Asa se construiesc imperiile financiare.

Portret

Inconjurat de propriile-ti temeri, de singurate fara sa ai un prieten adevarat.Poate că prietenia este relaţia bazată pe încredere, sinceritate şi respect reciproc. Relaţia în care te poţi baza pe cel de lângă tine atunci când pierzi controlul unei situaţii. În prietenie, te refugiezi ca într-un paradis, atunci când toţi şi-au pierdut încrederea în tine, când te-ai dezamăgit chiar şi pe tine însuţi.
Te ating si te vindeca sau te ranesc mai rau apoi pleaca si poate nu se mai intorc. Insa daca o fac devin asa zisii prieteni-oameni pe care ii pastrezi mereu intr-un colt de inima, inconjurati de rauri de dragoste animate de pulsul amintirilor, o imagine obsedanta fara de care am fi lasati prada singuratatii.
Desi imi esti prieten de ani buni, inca nu am reusit sa descifrez tainele ce iti macina sufletul, sa gasesc o explicatie pentru umbrele din priviri(ador sa ma faci sa rad pana ma dor obrajii si sa cantam cand conduci si sa ne ratacim si sa mancam inghetata si sa ne uitam la filme horror).
E genul care iti ofera un sentiment de siguranta doar prin simpla prezenta, care te scoate cu un zambet din cutia singuratatii si iti hraneste ego-ul pana iti arati adevarata personalitate.
Iti multumesc ca ma incurajezi, ca imi arati drumul cel bun,ca ma inveti sa zbor si sa visez, ca mi-ai rezervat un loc in caminul sigur si confortabil din inima ta.

Un inceput determina un sfarsit

De ce am blog?...nu cred ca am un motiv anume, pur si simplu vreau sa imi impartasesc parerile si cu alte persoane. Singurul lucru pe care il am de facut nu e nici pe departe cel de a scrie primul post,dar celelalte mai pot astepta.After all it'sall happening for a reason...
Deocamdata e primul post...poate nu si ultimul.
Pana la urmatorul..Have a great day!