miercuri, 13 ianuarie 2010

Maraton spre fericire

În zorii zilei când te vei trezi, vei sorbi cafeaua din aceiaşi ceaşcă cu mine, pentru că tu niciodată nu ai să reuşeşti să potriveşti zahărul aşa cum o fac eu. O să te privesc pe-ascuns, cum în grabă vei pune pe tine cămaşa pe care eu ţi-am cumpărat-o şi pe care numai eu ţi-o calc. Voi fi atentă ca de data asta să te legi bine la şireturi, în speranţa că acum îţi va reuşi. Îţi voi împacheta cu atenţie brioşele cu fulgi de ovăz şi mere, iar pe furiş, îţi voi strecura în buzunarul de la jachetă, ciocolata belgiană care ştiu că-ţi place.La plecare, îţi voi săruta pleoapele, pentru că ştiu că asta te linişteşte, şi te face să-ţi doreşti să vii mai repede acasă.

Un comentariu: