E ceva ciudat in ploile de toamna, in felul cum stropii iti ating pielea...reci si durerosi si se transforma intr-un spectacol cu artificii umede ce se purifica in amintiri.Vantul adiind printre frunze, plimbandu-le prin atmosfera incarcata...de nori, de umezeala, de ganduri.Oamenii se schimba odata cu natura:veselia aparenta lasa loc tristetii, scotand la iveala goliciunea amara a sufletului, la fel ca si copacii sumbri si...gri.TOTUL se schimba si se schimba in rau.Un fel de liniste de dinaintea furtunii pentru ca ceva si mai rau vine:iarna.
Si ai vrea sa dansezi in mijlocul strazii, sa canti, sa razi necontrolat doar pentru a sterge masca nefericirii pictata pe fetele oamenilor.Dar ei sunt prea ocupati cu depresiile lor ca sa iti auda bucuria, sa iti simta ritmul accelerat al inimii, sa iti vada sclipirile din ochi animate de sentimente in contrast ce iti tortureaza mintea: ratiunea sau vocea inimii?
Si m-au invins..trebuie sa vorbesc cand de fapt vreau sa tac si sa-mi ascund dezamagirile atunci cand sufar.Trebuie sa ascunzi orice urma de slabiciune, trebuie sa devii un maestru al disimularii, un arivist urmandu-si strict scopul indiferent de mijloace.M-am trezit cand puteam sa mai dorm.Visul s-a terminat.
Pentru cavaleri si persoane taciturne, serenadele sunt scandaluri nocturne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu